Grăsimea viscerală și longevitatea

Grăsimea viscerală și îmbătrânirea

Pe măsură ce oamenii îmbătrânesc, distribuția grăsimii în organism se modifică. Chiar dacă greutatea corporală rămâne aproximativ aceeași, se depune mai multă grăsime în jurul organelor. Acest lucru se întâmplă, în parte, deoarece pierdem masă musculară, ne mișcăm mai puțin și suferim modificări hormonale. Cercetările arată că, pe măsură ce îmbătrânesc, femeile tind să acumuleze de două ori mai multă grăsime viscerală decât bărbații [9].

Impactul grăsimii viscerale asupra sănătății este semnificativ. Excesul de grăsime viscerală suprasolicită ficatul și alte organe, crește nivelul glicemiei și favorizează inflamația în întregul organism. Din această cauză, aceasta scurtează durata de viață sănătoasă și poate reduce speranța de viață.

Tipuri de grăsime corporală

Organismul stochează grăsimea în mai multe zone, fiecare având un rol specific. Grăsimea subcutanată se află chiar sub piele, fiind astfel cel mai vizibil tip de grăsime. Aceasta acționează ca izolație, amortizează corpul și servește drept rezervă de energie. În cantități moderate, este în general inofensivă și poate chiar ajuta metabolismul prin eliberarea unor hormoni precum adiponectina [10].

Grăsimea viscerală se găsește la un nivel mai profund, înconjurând organele interne. Deși este adesea asociată cu afecțiuni, aceasta îndeplinește roluri utile în cantități normale, protejând organele și acționând ca sursă rapidă de energie în timpul postului sau al situațiilor de stres [2]. Problemele apar atunci când se acumulează în cantități prea mari, deoarece excesul de grăsime viscerală crește semnalele inflamatorii și nivelul acizilor grași liberi, ceea ce poate suprasolicita metabolismul și crește riscul apariției unor afecțiuni precum bolile cardiovasculare.

Există o diferență esențială între țesutul adipos și cel muscular. Țesutul muscular arde calorii chiar și în repaus, contribuind la menținerea echilibrului glicemic și a forței fizice [11]. Țesutul adipos nu arde calorii în același mod și, deoarece are o densitate mai mică, aceeași greutate de grăsime ocupă mai mult spațiu în organism decât mușchii.

În ansamblu, atât grăsimea subcutanată, cât și cea viscerală au funcții importante. Problemele de sănătate apar în principal atunci când organismul acumulează grăsime în exces în locuri nepotrivite, mai ales în interiorul abdomenului.

Înțelegerea nivelurilor de grăsime viscerală

Deoarece grăsimea viscerală este ascunsă, nu poate fi măsurată doar uitându-te în oglindă. Ca regulă generală, grăsimea viscerală ar trebui să reprezinte aproximativ 10% din grăsimea corporală totală [1]. Nivelurile mai ridicate cresc riscul metabolic.

Metode de estimare a grăsimii viscerale:

• Circumferința taliei: O înălțime mai mare de 88 cm (35 in) la femei sau de 102 cm (40 in) la bărbați indică un nivel prea ridicat de grăsime viscerală.
• Raportul talie-șolduri: Un raport mai mare indică o cantitate mai mare de grăsime abdominală în comparație cu cea de la șolduri.
• Cântare inteligente: Prezentați estimări, dar nu cifre exacte.
• Examinări medicale imagistice (RMN, tomografie computerizată, DEXA): Cea mai precisă, dar utilizată în principal în mediul medical sau de cercetare.

Nu există o “greutate ideală” universală, exprimată în livre sau kilograme. Obiectivul este acela de a menține circumferința taliei și raportul talie-șolduri în limite sănătoase și de a folosi măsurătorile ca orientare, nu ca o adevăr absolut.

Pierderea grăsimii viscerale

Grăsimea viscerală nu este permanentă, iar cea mai bună modalitate de a o reduce este adoptarea unui stil de viață sănătos:

Grăsimea viscerală reacționează adesea mai repede decât grăsimea subcutanată, așa că da, poate fi eliminată cu succes. Multe persoane observă îmbunătățiri în ceea ce privește pierderea grăsimii viscerale în decurs de 2–3 luni de efort constant [1].

Grăsimea viscerală și alimentația

Alimentația joacă un rol esențial în cantitatea de grăsime viscerală pe care organismul o acumulează. Dietele bogate în alimente procesate, zaharuri adăugate și grăsimi nesănătoase tind să favorizeze acumularea de grăsime în jurul organelor, în special în ficat. Pe de altă parte, o dietă bazată pe alimente integrale, bogate în nutrienți, ajută la protejarea ficatului, la îmbunătățirea metabolismului și la reducerea inflamației.

S-a demonstrat că anumite obiceiuri alimentare, precum dieta mediteraneană — care pune accentul pe legume, fructe, pește, leguminoase, ulei de măsline și nuci — și dieta DASH, axată pe legume, cereale integrale și un aport redus de sodiu, contribuie la reducerea grăsimii viscerale, la scăderea colesterolului și la menținerea sănătății cardiace și metabolice [12-13].

Anumite alimente pot fi deosebit de utile:

• Legumele din familia cruciferelor, precum broccoli și varza de Bruxelles, contribuie la detoxifierea ficatului.
• Consumul de cafea este asociat cu un risc mai scăzut de a dezvolta steatoză hepatică [14].

Includerea acestor alimente într-o dietă echilibrată, pe termen lung, reprezintă una dintre cele mai simple modalități de a controla grăsimea viscerală și de a favoriza o îmbătrânire sănătoasă.

Suplimente care ajută la reducerea grăsimii viscerale

Niciun supliment nu elimină de unul singur grăsimea viscerală, dar unele susțin metabolismul și sporesc eficiența schimbărilor de stil de viață:

• Quercetină – reduce inflamația și susține metabolismul grăsimilor [15].
• Resveratrol – susține sănătatea mitocondriilor și poate reduce grăsimea hepatică [16-17].
• Spermidină – stimulează autofagia, procesul de “curățare” al organismului [18].

La Purovitalis, aceste produse sunt realizate sub formă lipozomală pentru o mai bună absorbție. Spre deosebire de “ardătoarele de grăsimi”, ele acționează prin susținerea proceselor sistemice: reducerea inflamației, îmbunătățirea utilizării energiei și susținerea sănătății celulare.

Află mai multe despre tehnologia lipozomală aici: Tehnologia lipozomală Purovitalis

Utilizate împreună cu o alimentație sănătoasă și exerciții fizice, aceste suplimente pot contribui la reducerea riscurilor pe termen lung asociate grăsimii viscerale și pot sprijini îmbătrânirea sănătoasă.